CEI DOISPREZECE APOSTOLI ( 4)

CEI 12 APOSTOLI:

4. SFÂNTUL APOSTOL TOMA

Sfantul Apostol Toma, numit “geamanul” era originar din Paneida, cetatea Galileei. El a fost acela, care a pipait ranile Domnului dupa invierea Sa. Potrivit traditiei Bisericii, Sfantul Apostol Toma a predicat in Persia, Edesa si India, unde este cinstit ca intemeietor al Bisericii de aici. Zilele in care este praznuit sunt 6 octombrie si prima duminica de dupa Invierea Domnului (Duminica Tomei).

Sfantul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli chemati direct de catre Mantuitorul (Matei 10, 3). Numele sau aramaic inseamna "geaman". In Faptele lui Toma (1.1) si in Legenda lui Abgar il intalnim sub numele de Iuda Toma, iar in Ioan 14, 22 Iuda, insa nu Iscariotul. In Evanghelia dupa Toma, pastrata in limba copta, intalnim numele de "Didim Iuda Toma". In Evanghelia dupa Ioan avem de fapt informatiile principale despre el, fiind mentionat in trei contexte precise: pe drumul catre Betania, cand se ofera sa moara impreuna cu Iisus (Ioan 11, 16); cand intrerupe ultima cuvantare a Mantuitorului spunand: "Doamne, nu stim unde Te duci; si cum putem sti calea" (Ioan 14, 5) si in cele din urma, indoindu-se de inviere si legand acceptarea acestei minuni de atingerea ranilor de pe trupul Mantuitorului cel inviat (Ioan 20, 25-28).

Dupa ce Mantuitorul i s-a aratat, iar el a putut sa se convinga de realitatea Invierii, Toma a facut cea mai concisa si mai extraordinara marturisire de credinta in Hristos: "Domnul meu si Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28). Potrivit traditiei primare, mentionata de Eusebiu de Cezareea, Toma a intreprins activitatea de evanghelizare a partilor, iar traditia apocrifa il plaseaza ca propovaduitor al Evangheliei lui Hristos in India, unde a suferit moarte de martir. Crestinii sirieni din Malabar sustin cu tarie ca se trag din Sf. Apostol Toma si ca a fost martirzat la Calamina (Mylapore), langa Madras.

Exista si o "Cruce a Sf. Toma", gravata in piatra, datand din sec. VI-VIII, insotita de o inscriptie a carei traducere este problematica. Moastele Sf. Apostol Toma au fost aduse la Edessa, dupa unele pareri in anul 165, iar dupa altele in 394. Retinem ca data plauzibila anul 165, intrucat legam de acest eveniment scrierea Faptelor lui Toma, care, se pare, au fost redactate la sfarsitul secolului al II-lea si inceputul sec. III-lea.

In arta, Sf. Toma este reprezentat in genunchi in fata Mantuitorului si atingandu-I coapsa, iar in virtutea meseriei care i-a fost atribuita, aceea de constructor, cu o rigla si un echer in mana. In evul mediu, el a fost considerat patronul arhitectilor, zidarilor si al pietrarilor.

Apocalipsa lui Toma

Apocalipsa lui Toma este unul dintre textele apocaliptice apocrife atribuite unor persoane proeminente din perioada nou-testamentara. Spre deosebire de Apocalipsa lui Petru si Pavel, care prezinta vizionar lumea viitoare, prezentul text se contureaza ca o profetie eshatologica, continutul ei fiind descoperit lui Toma de catre Mantuitorul, care se identifica pe Sine ca "Fiu al lui Dumnezeu Tatal...si tata al tuturor duhurilor". Apocalipsa lui Toma a fost condamnata, alaturi de cea a lui Pavel si Stefan, in sec. VI, in Decretul gelasian.

Pana la descoperirea in sec. XX, a ceea ce pare a fi textul integral sau aproape integral al Apocalipsei lui Toma, aceasta scriere ne era cunoscuta doar fragmentar. Se pare ca textul a fost scris in context maniheic, in sec. V, intrucat face referiri la moartea lui Arcadie si a lui Honoriu. Se crede ca aceasta apocalipsa a fost cunoscuta in Anglia in sec. IX, deoarece ea sta la baza Celor cincisprezece semne ale ultimelor zile, document atribuit indeobste lui Ieronim. Textul s-a pastrat in doua versiuni, una lunga si alta scurta. Versiunea scurta este cea mai veche marturie a apocalipsei lui Toma, care a fost revizuita.

Cartea lui Toma

Cartea lui Toma sau Cartea lui Toma Atletul a fost descoperita in 1945-1946, in colectia de scrieri gnostice de la Nag Hammadi - Chenoboskion in Egiptul de Sus. Existenta acestei scrieri nu este atestata in literatura crestina primara. Data scrierii acestei carti este plasata in prima parte a sec. IV. Se presupune ca, desi s-a pastrat doar in limba copta, cartea lui Toma a fost scrisa la origine in greaca. Locul scrierii ar fi Siria orientala, unde a fost scrisa si Evanghelia dupa Toma. Cartea se prezinta ca un dialog intre Iisus cel Inviat si Iuda Toma pe probleme morale si eshatologice. Spiritul dialogului se alatura nuantelor gnostice care sugereaza revelarea unor adevaruri ascunse. Acest dialog are si un specific aparte, in timp ce mentine structura dialogala, dialogul se sfarseste la mijlocul textului, pentru a lasa loc unui monolog al lui Iisus. Cu alte cuvinte, ceea ce incepe ca un dialog, sfarseste sub forma unor maxime sau aforisme de invatatura.

Exista si parti in care dialogul nu-si mai are loc, ceea ce face textul greu de inteles. Raspunsurile date de Toma depasesc limitele unui dialog initiatic. in plus, cele doua personaje par a vorbi despre lucruri diferite. Scopul cartii este de a propovadui abstinenta sexuala si a promova viata ascetica. Un rol important in intregul angrenaj doctrinar il are stradania de realizare a cunoasterii de sine, prin care natura animalica este invinsa. Cartea lui Toma este deosebit de importanta pentru cunoasterea diverselor tendinte prezente in traditia literara crestina primara.

Evanghelia Copilariei dupa Toma

Text evanghelic apocrif existent in doua versiuni in limba greaca, precum si in alte limbi: aramaica, etiopiana, georgiana, latina, slavona si siriaca. Versiunea siriaca este o revizuire a celor grecesti si poarta mentiunea ca autorul este Toma, denumit "filosoful israelit", "sfantul apostol" sau, pur si simplu, "israelitul" (uneori, ismaelitul). In timp ce versiunile grecesti si cea latina dezvaluie o serie de variatii, una din versiunile grecesti fiind mai scurta, versiunea latina mai adauga inca un eveniment, si anume, al fugii in Egipt si cateva minuni savarsite acolo de pruncul Iisus. Autorul acestui text sustine ca transmite aspecte din copilaria lui Iisus, mai ales faptele miraculoase pe care El le-a savarsit, impreuna cu Protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia Copilariei a fost folosita de diversi scriitori, cu precadere din cercurile eretice sau sectare. Multe lucruri relatate in literatura apocrifa si-au facut drum mai ales in arta crestina.

Evanghelia dupa Toma

La origine, acest text evanghelic apocrif a fost scris in greaca. Din textul original s-a pastrat un fragment, descoperit la Oxyrhyncus. In 1945-1946 a fost descoperita la Nag Hammadi in Egiptul de Sus, versiunea integrala a acestei evanghelii in traducere copta, alaturi de alte texte de nuanta explicit sau implicit gnostica. Acest text se pastreaza la Muzeul Coptic din Vechiul Cairo. Originalul grec dateaza din jurul anului 150, iar versiunea copta din jurul anului 400. In Biblioteca de la Nag Hammadi - Chenoboskion, Evanghelia dupa Toma este inclusa in codicele X, nr. 37. Descoperirea ei intr-un corpus literar presupus gnostic si asocierea ei cu Evanghelia lui Filip si cu textul lui Matias (Cartea lui Toma, cuvintele tainice spuse a Mantuitorul lui Iuda Toma si scrisa de Matias), i-a facut pe cercetatori sa sustina apartenenta ei in randul scrierilor gnostice. La aceasta concluzie a contribuit si textul pe alocuri criptic, ceea ce a facilitat interpretari de tip gnostic.

Afirmatia lui Chiril al Ierusalimului, care sustine ca aceasta evanghelie apartine maniheilor, nu rezista deoarece textul a fost scris inainte de aparitia acestei erezii. Cat priveste apartenenta gnostica, sustinatorii acestei idei nu sunt de acord asupra tipului de gnosticism caruia i-ar apartine: valentinian, naasen sau ofit. S-a sugerat mai apoi ca ar fi vorba de un text encratit, pe motiv ca gnosticismul nu reiese clar din text. Autorul primei traduceri a acestei evanghelii in limba romana sugereaza ca in acest caz este vorba despre un exemplu timpuriu de contextualizare a mesajului evanghelic crestin la alt mediu spiritual decat cel elenistic si iudaic, in speta, cel indian. El sustine acest lucru pornind de la traditia crestina potrivit careia Sf. Toma a propovaduit Evanghelia in India, argumentand totodata aceasta idee prin exegeza comparativa a textului.

Faptele lui Toma

Carte apocrifa care expune, in 13 Praxeis (Fapte), calatoria, activitatea misionara si minunile savarsite de catre Sf. Apostol Toma (Iuda Toma) in India. Este una din singurele lucrari de acest gen care ni s-a transmis integral, in pofida lungimii sale. Faptele lui Toma cuprind o serie de evenimente, uneori fara legatura intre ele. Se pare ca au existat doua versiuni: una mai scurta si alta mai lunga, datorita anexarii Patimirii lui Toma, care, pentru un oarecare rastimp, a circulat independent de Fapte. Textul original s-a pastrat in greaca si siriaca. Exista versiuni de extensiuni diferite in armeana, etiopiana, latina si slavona. Cat priveste locul si data scrierii exista un oarecare consens. Se parte ca aceasta carte a fost scrisa la origine in siriaca, in cercul lui Bardesanes (Bar Daisan) la Edessa. Aceasta supozitie se bazeaza pe afirmatia Sf. Efrem Sirul care a spus, in comentariul sau la cartea apocrifa III Corinteni, ca aceasta secta (a lui Bardesanes) in Faptele apocrife pe care te-a redactat, i-a transformat pe Apostoli in propovaduitori ai propriilor vederi nepioase.

Unele imne, prezente in Faptele lui Toma, au fost atribuite chiar lui Bardesanes. Au existat si voci care au sustinut ca, la origine, Faptele lui Toma au fost scrise in greaca. Aceasta opinie nu a putut fi mentinuta multa vreme si a cedat locul celei dintai. Harnack a fost de parere ca Faptele au fost scrise simultan in greaca si siriaca. Alti cercetatori sustin ca Faptele lui Toma ar fi adaptari ale unor povestiri si legende budiste la mediul crestin, in sprijinul acestei idei nu exista insa argumente suficiente. Atitudinea rezervata a Faptelor lui Toma fata de casatorie i-a determinat pe unii cercetatori sa discearna origini encratite, prisciliene, maniheice sau gnostice. Retinem ca nuanta de ansamblu ca textul propriu-zis este mai putin interesat in doctrina si ca preocuparea centrala este descrierea faptelor savarsite de Toma, incununate de moartea lui martirica.

Pana la sfarsitul sec. XIX, Faptele lui Toma erau considerate fara temei istoric. Descoperirile arheologice de la Tashashila (Taxila), au scos la lumina monezi si pietre, purtand inscriptii cu numele regelui Gondofornes. Pe baza acestor marturii s-a stabilit ca regele Gondofornes a facut parte din dinastia indo-parta a carei stapanire se intindea asupra teritoriilor din Afganistan, Seistan, Sind, Punjab si asupra provinciei de nord-est, intre anii 95 i.d.Hr si 50 d. Hr., si ca a domnit in Punjabul de Apus, intre anii 20-40 d. Hr. Sir John Marshall presupune ca Toma l-a vizitat pe Gondofornes in anul 40 d. Hr.

Istoricii bisericesti nu sunt unanimi cu privire la activitatea misionara in India a Sf. Toma. Totusi, Ipolit, Isidor de Sevillia, Dorotei, episcopul Tyrului, Sf. Grigorie de Nazianz, Ieronim il considera pe Sf. Toma, "Apostol al Indiei". Daca din punct de vedere istoric, Faptele lui Torna nu au o valoare deosebita, ele arunca o raza de lumina asupra practicilor si a ritualului crestin: savarsirea botezului prin afundare, celebrarea euharistiei cu vin amestecat cu apa si paine, ungerea cu untdelemn etc.

In acelasi timp, descifram din acest document diverse mentalitati ale vremii legate de viata sociala, in limba romana, Faptele lui Toma au intrat prin intermediul versiunilor slavone, care prezinta un text mai scurt si adaptat (Abban devine Ivan). Exista totusi in Faptele lui Toma doua imne, Imnul nuntii si Imnul perlei care faciliteaza un excurs teologic deosebit, datorita bogatiei de nuante simbolice si ideatice pe care le propun. Studiul amanuntit al acestor doua imne dezvaluie o serie de interferente doctrinare, care fac dificila plasarea lor in istoria gandirii crestine si necrestine a vremii. Cu toate acestea, unele sugestii legate de practicile rituale sunt de mare insemnatate pentru intelegerea vietii liturgice in perioada crestina primara.

Prof. Dr. Remus Rus