Parintele Dosoftei Dijmarescu, de la Putna.
Eu nu stiu ce fel de oameni sunt acestia. Il vezi pe calugarul acesta, mergand prin curtea manastirii Putna, simplu, smerit. L-am auzit odata vorbind de Mihai Eminescu, aparandu-l pe Mihai Eminescu, aducand argumente din Zoe Dumitrescu-Busulenga, am ramas din piatra.
Atatea cunostinte, atatea argumente, atata intelepciune, incat m-am minunat.
Atatea cunostinte, atatea argumente, atata intelepciune, incat m-am minunat.
-Mare mai esti, Doamne, Tu, si multe minuni mai lasi Tu pe pamant.
Imi pare rau ca nu am stiut de timpuriu ca a fi simplu, a fi smerit, inseamna totul, de aici izvoresc toate bunatatile.
Fara Biserica, fara Duhovnic, e clar ca ratacirea e mare, stramtoarea e mare, viata e de nimic, fara orizont.
Fara Biserica, fara Duhovnic, e clar ca ratacirea e mare, stramtoarea e mare, viata e de nimic, fara orizont.
Eu nu stiu cum de nu orbesc unii la lumina Ortodoxiei!
- -Chiar nu se vede Soarele acesta, razele acestea care iti vin in ochi?
- -Chiar nu se vede Soarele acesta, razele acestea care iti vin in ochi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu