GRĂDINA MAICII DOMNULUI VIII- Părintele Daniil

Părintele Daniil cel minunat

Minunatul Părinte Daniil a trăit cam în vremea lui Hagi Gheorghe, făcând şi el minuni chiar ca începător în călugărie. în vremea aceea a impresionat mult pe închinătorii evlavioşi şi s-au publicat chiar unele din minunile sale în revistele religioase ale unor ruşi cucernici. Deci acele puţine pe care le-am aflat despre Sfântul Părinte şi de care m-am folosit mult, vreau să le scriu, ca să se folosească şi alte suflete.

Precum am înţeles, era originar din Grecia şi a venit în Sfântul Munte cam în perioada revoluţiei greceşti de la 1821. După ce s-a închinat Maicii Domnului „Portăriţa", de la Sfânta Mănăstire Iviron, tânărul evlavios a trecut pe la Marea Lavră, s-a închinat Sfântului Atanasie şi a făcut rugăciune fierbinte ca Maica Domnului să-1 povăţuiască spre a afla un stareţ virtuos, căruia să i se supună şi să se facă monah. După aceea a pornit la drum liniştit mergând cu încrederea în Dumnezeu. După ce a trecut şi de Kerasia, mergând spre Sfânta Ana a apucat pe altă cărare şi a ajuns la chilia Sfântului Artemie. Stareţul de acolo era foarte cuvios şi mare nevoitor, procopsit cu multe virtuţi, şi aceasta 1-a odihnit nespus.

Ceilalţi părinţi de la Chiliile de prin împrejurimi văzând pe tânărul începător că se nevoieşte la fel ca stareţul său au început să se neliniştească şi-i spuneau Bătrânului să-1 iconomisească puţin, pentru că e tânăr şi a căzut deodată în asceză. Dar Stareţul le spunea:

- Nu vă neliniştiţi, pentru că ştiu ce om am.

După puţină vreme tânărul s-a făcut monah şi s-a numit Daniil. A ajuns la înalte măsuri duhovniceşti, pentru că era curat nu numai cu trupul şi cu sufletul, ci şi cu mintea, deoarece întotdeauna avea gânduri bune, iar în inima lui curată sălăşluia Hristos.

Odată au făcut foc în cuptor ca să coacă pâine şi să facă posmag. împrăştiind cărbunii aprinşi cu vătraiul ca să se încingă tot cuptorul la fel, din pricina focului lemnul a ars rămânând fierul înlăuntrul cuptorului aprins. Părintele a spus de asta Stareţului, care-i zise:

- Ce te uiţi la mine? Fă-ţi cruce şi intră în cuptor şi scoate fierul ca să nu întârziem.

Părintele Daniil şi-a făcut Cruce şi a intrat în cuptorul aprins. A apucat fierul ce se înroşise cu mâinile sale, fără să-i pricinuiască nici cea mai mică arsură şi fără să-i ardă vreun fir de păr din barba lui. Dar cel mai important decât toate a fost faptul că nici nu i-a trecut prin minte gândul că a făcut ceva.

Altă dată iarăşi un bătrân de la chiliile învecinate valahe s-a îmbolnăvit şi în suferinţa sa a aflat puţină uşurare din castraveţii cei puţin amari. Când a venit iarna i-au apărut iarăşi durerile aceleiaşi boli şi a coborât la Mănăstirea Sfântul Pavel ca să găsească aici cel puţin castraveţi muraţi, pe care să-i încerce pentru durerile lui, dar n-a aflat. Astfel că mâhnit şi îndurerat urca poteca de la Sfânta Ana spre Cruce. Deşi era iarnă, şi neexistând nici măcar castraveţi muraţi, i-a apărut deodată Părintele Daniil, îi lăsă înainte 6-7 castraveţi proaspeţi şi plecă imediat. Bătrânul bolnav s-a minunat şi a slăvit pe Dumnezeu, şi de cum a mâncat s-a tămăduit pentru totdeauna. De această dată Părintele Daniil a adus dragoste, binecuvântare, dintr-o ţară caldă foarte îndepărtată (Pe vremea aceea nu erau sere în Grecia).

Un alt bătrân de la chiliile vlahilor într-o iarnă grea venea de la Sfânta Ana spre chilia lui. Cum a ajuns la vârf, 1-a cuprins un viscol şi a fost nevoit să se întoarcă înapoi, ca să se adăpostească sub vreo stâncă, căci înnoptase şi nu mai avea vreme să se întoarcă la Sfânta Ana. Pe lângă asta, ningea mereu şi sufla un vânt puternic. Acolo unde s-a adăpostit, lângă o stâncă, clănţănind de frig, pentru o clipă, în plină noapte, a simţit pe cineva că 1-a cuprins cu braţele şi a simţit multă căldură, după care 1-a cuprins şi un somn dulce. Atunci îl văzu pe părintele Daniil cum îl îmbrăţişează cu multă dragoste. Dimineaţa, când s-a luminat de ziuă, s-a deşteptat din somnul lui dulce şi s-a ridicat să plece, deoarece se oprise viforul. Dar ce să vezi! Era zăpadă peste tot, numai lângă stâncă se topise de acea căldură dumnezeiască ce o împărtăşise Părintele Daniil. Bătrânelul s-a încălzit şi duhovniceşte şi, bucuros, a plecat la Chilia sa slăvind pe Dumnezeu. Părintele Daniil se încălzea mereu de dragostea lui Hristos. Să avem binecuvântarea lui. Amin.