interviu oferit de Ieromonahul Preot Bartolomeu (revistei ortodoxe din austria*)
care este scopul vietii monahale?
Scopul vietii, nu doar a monahilor, ci a fiecarei persoane, este indumnezeirea. Sfantul Atanasie cel Mare marturiseste: “Dumnezeu a devenit om, pentru ca omul sa devina Dumnezeu”. Domnul Insusi spune in Sfanta Scriptura: “Fiti dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este (Matei 5:48)” si "fiti sfinti, ca Eu, Domnul, sunt sfant" (Levitic 11:44). In multe locuri din Evanghelie, Faptele Apostolilor si din Epistole ni se spune ca scopul vietii omenesti este indumnezeirea. Atingerea acestui scop a fost posibila prin intruparea Domnului.
Prin Taina Botezului, devenim membri ai Trupului lui Hristos si prin Euharistie putem ajunge la indumnezeire.
Monahismul este mai favorabil atingerii scopului vietii omenesti. Asta datorita faptului ca viata unui monah este o viata de pocainta. Aceasta este taina pocaintei.
Din momentul in care depunem voturile monahale, viata noastra devine o jertfa neincetata pentru Dumnezeu. Noi suntem chemati sa inchinam toata puterea noastra Domnului, sa ne oferim pe noi insine fara rezerve. Ultima dorinta si aspiratie a unui monah este intotdeauna sa fie cu Hristos.
Ce anume il poate indeparta pe cineva de la atingerea acestui scop?
Principala cauza pentru care tinerii resping viata ascetica este duhul lumesc. Acest duh nu permite omului sa-L iubeasca pe Domnul cu toata puterea sufletului sau, sa doreasca sa fie cu Hristos cu orice pret.
Mai inainte, cand duhul “acestei lumi” nu patrunsese atat de adanc, crestinii isi cresteau copiii intr-o atmosfera de pietate. Copiii isi vedeau parintii participand la slujbele bisericesti, rugandu-se, facand metanii si mergand sa se spovedeasca... Copiilor crescuti intr-o asemenea atmosfera duhovniceasca le este mult mai usor sa ramana pe calea vietii crestine.
Priviti la Vietile Sfintilor: majoritatea ascetilor au fost crescuti de catre parinti credinciosi. Viata Sfantului Serafim de Sarov m-a impresionat in mod deosebit. Cand Sfantul Serafim s-a imbolnavit, copil fiind, mama sa Agafia l-a luat in curte si, lasandu-l langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului a Semnului, a asteptat lucrarea acesteia. Oamenii aveau o credinta pura si sincera!
Poate un monah sa foloseasca tehnologia moderna (telefonul mobil si internetul)?
Singura conditie necesara pentru aceasta este binecuvantarea parintelui duhovnicesc. Fara binecuvantare, folosirea internetului, a telefonului mobil, si a altor mijloace moderne tehnologice, este periculoasa.
Din vechiul Pateric reiese clar ca folosirea de catre monahi a unor lucruri oricat de nevinovate si de inofensive poate fi periculoasa.
Radacina raului nu este lucrul in sine, sau orice fel de tehnologie, ci lipsa ascultarii. Putem aminti un numar mare de exemple de calugari care au folosit astfel de mijloace sau alte obiecte “de capul lor” si astfel au suferit o adevarata catastrofa duhovniceasca.
Nu este un lucru intamplator ca telefoanele mobile si internetul sunt in special periculoase pentru monahi. Aceste mijloace tehnologice adesea conduc la imprastierea mintii, si o astfel de stare este incompatibila cu scopurile vietii calugaresti. Mai mult, potrivit invataturii Sfintilor Parinti, monahul este chemat sa-si aduca mintea in inima prin rugaciune si viata ascetica.
In ceea ce priveste insa Internetul, nu pot spune nimic concret, intrucat nu il avem in manastire. Dar este evident ca afundarea in “World Wide Web” conduce la imprastierea mintii. Aceasta se aplica mai ales navigarii pe Internet, ce dureaza ore in sir, pe fara un scop precis.
Dar daca exista binecuvantare din partea staretului si calugarul este prevazator si, care, din ascultare, navigheaza pentru a cauta ceva sau pentru a se folosi de Internet, lucrul online este posibil.
Insa in manastirea noastra nu exista internet. Staretul nostru (Arhimandritul Gheorghe Kapsanis) nu ne-a dat binecuvantarea sa-l folosim. Pericolul care il paste pe fiecare utilizator este prea mare. Multi monahi nu pot rezista acestei ispite.
Dar in privinta mirenilor, multe ore petrecute fara un scop precis pe internet prezinta de asemenea un pericol. Inainte de a incepe orice activitate online, trebuie sa ne stabilim o sarcina anume ce trebuie indeplinita, fara a ne abate de la ea in vreun fel.
Cat de potrivita este activitatea caritabila pentru manastiri?
Din istoria Bisericii, avem exemplul multor monahi care s-au implicat in activitati filantropice. De exemplu, Sfantul Samson cel primitor, Sfantul Vasile cel Mare. Ducand viata monahala, acestia au tinut strans unite viata ascetica si slujirea sociala.
Insa aceste exemple nu epuizeaza esenta monahismului ortodox, care - spre deosebire de Apus - este mai degraba isihast decat activ.
Scopul monahului este sa-si controleze gandurile sale, sa se purifice de patimi, si sa devina un vas al harului. Daca o slujire sociala se afla in opozitie cu realizarea acestui obiectiv principal, atunci nu ii va aduce monahului niciun lucru bun (si el va sfarsi intr-un esec spiritual). Noi nu suntem mantuiti prin faptele exterioare (chiar bune fiind), ci prin dragostea lui Hristos, ce se manifesta in cautarea puritatii si a scopului principal al vietii noastre: dobandirea indumnezeirii.
Slujirea sociala unita cu uitarea scopului principal al vietii monahale nu este potrivit Rasaritului Ortodox. Monahii care pasesc pe calea slujirii oamenilor nu sunt mantuiti prin faptele lor bune, ci prin faptul ca slujirea semenilor a fost parte a jertfei lor catre Dumnezeu. Temelia vietii lor este sobrietatea, purificarea inimii, si lupta pentru a atingerea indumnezeirii. Dupa cuvintele Sfantului Isaac Sirul: “daca ai hranit mii de oameni, dar nu ti-ai purificat sufletul de patimi, nu ai realizat nimic.”
SURSA- Cu binecuvantarea directa a parintelui Bartolomeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu