Stareța Evpraxίa Metaxás
Maica Evpraxia s-a născut la anul 1931 în satul Anapládes din sudul insulei Kérkyra. Este fiica unor țărani cu frică de Dumnezeu, care au dat naștere la nouă copii – Harálambos Metaxás și Constantina Gardikiótou. La Sfântul Botez a primit numele de Eleftherίa. Din pricina greutăților din acea perioadă și a celui de-al II-lea război mondial, nu a terminat nici măcar școala primară. Însă a muncit din greu cu mâinile, ca să își ajute familia.
Iubea cu deosebire Biserica și viața duhovnicească. Mergea la biserica Sfinților Doctori fără de Arginți unde a fost învățată în cele ale vieții duhovnicești și slujea la curățenie, la buna rânduire a bisericii și se îngrijea de nevoile parohiei. Încă de copil cerceta dimpreună cu prietena ei, Fani Papavlasopoúlou, Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului ”Doamna Îngerilor” (sec. XVI) și ținea legătura cu Stareța harismatică a mănăstirii, nevoitoarea Anastasia Vláchou, precum și cu obștea mănăstirii. Deși Fanί se pregătea să devină monahie, până la urmă Eleftherίa este cea care a devenit monahie, potrivit minunatei preziceri a Stareței de Dumnezeu luminate, maica Anastasia.
Stareța Mănăstirii ”Doamna Îngerilor”, maica Anastasia Vláchou
Viața ei curgea liniștit, cu rugăciunea, cu mersul la biserică și munca. Cu o deosebită afecțiune și răbdare s-a îngrijit de bătrânețele părinților ei și de ale unei mătuși care nu avea copii. După ce s-a eliberat de aceste îndatoriri, la 48 de ani, a plecat la mănăstire, unde s-a instalat chiar în ziua parastasului de 40 de zile a Stareței Anastasia. În cererea ei de intrare în monahism, datată 8 mai 1980 și adresată Sfintei Mitropolii a Kérkyrei, se vede limpede maturitatea hotărârii și râvna ei pentru Dumnezeu de a deveni monahie, precum și curăția intenției ei. A dăruit mănăstirii, spre veșnica pomenire a părinților ei, întreaga avere, adică o proprietate cu 54 de măslini, și astfel a intrat în mănăstire săracă, ca și celelalte monahii.
Stareței Anastasia Vláchou i-a urmat monahia Anastasia Kastrinoú, căreia sora Eleftherίa i s-a supus cu bunăvoință și fără împotrivire.
Sora Eleftherίa era un om al tăcerii și al rugăciunii. Nu observa nimic și pe nimeni. Nu comenta, nu judeca, nu osândea. Iubea cu deosebire sfintele slujbe. Nu cunoștea multe rugăciuni și nu putea să citească. Din memorie știa doar jumătate din psalmul începător al miezonopticii, pe care îl repeta de multe ori. Și-a împodobit însă veșmântul sufletului cu pomenirea morții și cu lacrimile care ridică la înălțimile cerești. Cu numele lui Hristos și cu metanierul se însoțea de dimineață până seara. Astfel, era totdeauna senină și plină de pace, gata să facă ascultare, gata spre cultivarea sufletului, spre slujire, spre lucrarea dragostei. A fost învrednicită de Dumnezeu – așa cum însăși spunea – să îngrijească cu multă dragoste și răbdare șase împreună-nevoitoare bătrâne. În același timp, muncea neobosit la muncile agricole ale mănăstirii care durează tot timpul anului (numai măslinii necesită purtare de grijă 6 luni pe ani) și ținea păsări și o turmă de capre.
Ca rasoforă și monahie de schimă mare a fost tunsă de Mitropolitul Timotei, care a numit-o și consilieră a egumenei. După adormirea întru Domnul a egumenei Anastasia Kastrinoú († 25 iulie 2002), Mitropolitul Nectarie a numit-o pe ea egumenă a mănăstirii în noiembrie același an.
S-a învrednicit să dobândească și o ucenică, pe Olimpίa Dίma, din localitatea Egumenița, pe care a îmbrăcat-o în marea și îngereasca schimă prin mâinile episcopului, dându-i numele de Athanasίa.
Ca egumenă s-a distins prin harismele sale. Prin simplitatea ei, prin purtarea ei neprefăcută și anonimatul ei. Lucrarea rugăciunii o oferea tuturor celor care i-o cereau. Bunătatea și noblețea ei, cuvântul ei binevoitor și luminat de Dumnezeu. Ascultarea față de episcop și de duhovnic. Marea lucrare a dragostei față de toți. Ospitalitatea și marea milostenie. Viața austeră și bine rânduită prin nevoință. Postul cel mai aspru, cu foarte puțină mâncare. Desăvârșita lipsă de interes față de câștigul material. Rugăciunea neîncetată și mersul regulat la biserică. Gândul bun, blândețea și neținerea de minte a răului. Și faptul că, deși avea puține cunoștințe, deținea cea mai mare dintre virtuți, prin care se făcea iubită și apropiată celorlalți și atrăgea sufletele ca un magnet. Cu discernământ și prin purtarea ei plină de noblețe se îngrijea de ucenica ei, precum și de fiii duhovnicești ai mănăstirii.
Cu un an înainte de a trece la Domnul a avut marea bucurie de a ține în mâini cartea intitulată ”Anastasia, nevoitoarea mănăstirii Doamna Îngerilor”, un studiu istoric despre Mănăstirea Maicii Domnului ”Doamna Îngerilor” sau ”Kokkináda” și povestea vieții și petrecerii maicii sale duhovnicești, Stareța Anastasia Vláchou.
În Postul Mare din anul 2013 a fost țintuită la pat de o răceală, iar în Duminica Închinării Sfintei Cruci, pe 7 martie, a primit în vedenie înștiințare despre sfârșitul ei apropiat, vestind celorlalți că ”peste două zile plec”. Și, într-adevăr, marți, pe 9 aprilie, s-a ridicat din pat și, după ce și-a făcut rugăciunea, s-a spălat, s-a pregătit și i-a anunțat pe ai săi și pe fiii duhovnicești ai mănăstirii că va trece la Domnul. Și-a luat rămas bun de la toți dându-le sfaturi și pe la ora 15.00 a adormit întru Domnul șezând pe scaun, în rugăciune și plină de pace. Medicul care a fost informat telefonic despre aceasta nu putea să creadă că a trecut la Domnul, pentru că se făcuse bine, nu mai avea nimic în ziua aceea…
Ziua următoare, pe la 16.00, a avut loc slujba de înmormântare și îngroparea, care a fost săvârșită de Mitropolitul Kerkyrei, kir Nectarie, fiind de față egumeni și preoți, monahi de la toate mănăstirile insulei, care au cântat și au citit psaltirea încă din noaptea precedentă, fiind de față și mulțime de credincioși. Cuvântul mitropolitului a dat bucurie și nădejde închinătorilor, care și-au luat rămas bun de la maica lor duhovnicească. Un aspect deosebit de însemnat este faptul că trupul ei avea o marea flexibilitate.
Fie ca Maica Domnului să iconomisească ca viața în această mănăstire să continue cu monahii multe și bune, mai ales acum că a rămas singură monahia Athanasίa, care aprinde zi de zi candela Maicii Domnului și îngrijește sfântul locaș de închinare al Preasfintei.
Icoana Maicii Domnului zisă “Doamna Îngerilor”
Veșnică pomenirea ei! Să avem binecuvântarea ”Doamnei Îngerilor” și binecuvântarea fericitei întru pomenire Starețe Evpraxίa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu