Aşa se numeşte în popor această sărbătoare creştinească aşezată în Calendarul ortodox întru pomenirea martiriului celui care a fost Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.
Nimic roşu nu se mănâncă în această zi de post şi rugăciune. Nu se bea vin sau altă băutură, căci ”Acesta n-a mâncat carne nici băutură ameţitoare n-a băut”. El a predicat împotriva desfrânării de orice fel şi a fost model de asceză şi cumpătare. Dar nesăţiosul Irod l-a sacrificat pentru o promisiune făcută la beţie, căci Ioan era un personaj incomod care îi punea dinainte Cuvântul Domnului şi-l mustra pentru încălcarea Legii.
Ca odinioară Ahab, regele care-şi târa poporul în robia idolească pentru a-i face pe plac Izabelei , la fel Irod a împlinit dorinţa Irodiadei şi l-a omorât pe Sfântul Prooroc. Devenise un obicei în rândul mai-marilor poporului evreu de a-i elimina pe cei care se ridicau deasupra tuturor prin viaţa lor sfântă şi având har de la Dumnezeu îndrăzneau să-i certe pe cei care “şchiopătau în cale”.
Ioan ştia că acesta va fi şi sfârşitul lui
Nu se temea căci misiunea lui se încheiase odată cu Sfântul Botez al Mântuitorului când îl arătase lumii pe “Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”.
Aştepta momentul în care robul Lui Dumnezeu va fi slobozit în pace şi se va sui la Cer pentru a se alătura cetei drepţilor.Dar şi în temniţă fiind nu tăcea ci,îi învăţa pe toţi milostenia şi pocăinţa căci glasul Cuvântului era spre glăsuire nu spre tăcere. El propovăduia Evanghelia Lui Hristos îndemnând pe fiecare să aibă milă de săraci şi de sărmani, să nu asuprească pe cei supuşi lor ,să nu ia plată nemeritată şi să ia aminte la cuvintele: ”Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.
El a pregătit calea Domnului botezând popoarele în apa Iordanului ca mai târziu să se boteze cu Duhul Sfânt.
Ne minunăm cum a cunoscut Ioan Legea deşi a trăit numai în pustie şi de la vârsta de doi ani a rămas singur căci Elisabeta , mama lui s-a mutat la cele veşnice.
Astfel a făcut Domnul cu robul Său Ioan trimiţând Îngerul să-l hrănească din Cuvântul Domnului pentru a-l trimite apoi înaintea feţei Sale : ”Pregătiţi calea Domnului,drepte faceţi cărările Lui!” Născut din pântece pustiu , pustiul i-a fost casă vremelnică dar el , Proorocul Celui Preaînalt aprins de râvna casei Lui a învăţat şi a împlinit toate după cuviinţă şi dreptate încheind şirul proorocilor ucişi pentru numele Domnului.
Irod îl respecta pe Ioan ştiindu-l om cu viaţă curată şi drept în cugetul său .
Se temea de profeţiile lui ,ştia că acesta nu de la sine grăieşte dar fiind înclinat mai mult spre plăcerile vieţii decât spre poruncile Domnului “ca să le facă pe ele” a preferat să-l piardă dându-l pe mâna călăului sperând că aşa nu va mai avea cine să-l mustre înaintea poporului pentru fărădelegile sale. Evanghelia spune că s-a întristat Irod ascultând cererea Salomeei dar n-a avut curajul şi tăria de a alege partea cea bună.
Odată cu capul lui Ioan şi-a tăiat şansa de a dobândi iertarea şi bucuria de a intra întru ospăţul Mirelui.
S-a întristat şi Iisus de moartea celui despre care a spus că este “cel mai mare om născut din femeie” şi i-a slăvit râvna şi ascultarea slobozindu-l din închisoarea trupului pentru a se înălţa la bucuria cea necuprinsă cu mintea.
Înger în trup
Ioan şi-a dat sufletul în mâinile Domnului iar trupul spre mângâiere ucenicilor săi,creştinii de mai târziu. Plină de ură ,Irodiada a îngropat capul Sfântului în curtea palatului departe de trup ca să nu mai poată veni la Înviere. În trufia ei credea că astfel va şterge amintirea Proorocului şi nu va mai avea cine s-o vădească înaintea Domnului. Nu se ştie cum a murit Irodiada nici unde a fost îngropată. Dar nici Irod n-a avut o mai bună preţuire din partea poporului evreu.
Mormântul său a fost profanat şi devastat de mânia celor pe care regele i-a batjocorit cu purtarea sa. Căci “Nu vor sta călcătorii de Lege în calea ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelegea”.
Ioan a fost mai mult decât un cap pe o tipsie de aur cum îl vedeau în vremea aceea musfirii lui Irod veniţi să-l omagieze de ziua lui. A fost “cap” al Legii celei noi pe care Hristos prin jertfa Lui pe Cruce a venit s-o împlinească. De atunci şi până azi cei care vor să deţină controlul asupra celor mulţi şi au puterea de a hotărî soarta popoarelor încă “cer capul”celor care se opun şi strigă împotriva nedreptăţii.
Şi dacă nu reuşesc prin defăimare,şantaj ori viclenie o fac la propriu dar în ascuns crezând că nimeni nu le cunoaşte neleguirea. Dar Cel care cercetează “inimile şi rărunchii”vede tot ce se întîmplă în poporul Său şi răsplăteşte fiecăruia după faptele sale.
Sfântul Ioan este foarte iubit de credincioşii Bisericii noastre
Numele lui se află la mare cinste în inima creştinilor ortodocşi , icoana lui rar lipseşte din casele românilor iar pomenirea vieţii şi a faptelor lui aduce “cărbuni aprinşi pe capul lor” Căci şi aici , pe meleagurile noastre deşi departe de locul unde s-a nevoit şi a pătimit ,Ioan va fi mereu prezent , de strajă la poarta sufletelor şi grabnic apărător al dreptei credinţe.
El îi izbăveşte de patimile de orice fel pe toţi cei care îl cheamă în ajutor iar cei cuprinşi de patima beţiei dacă îl vor căuta nu vor avea partea lui Irod ci milostivirea şi purtarea de grijă a Domnului.
Dumnezeu să ne ajute cu Sfântul Său Înaintemergător !
SURSA Tudora Luca http://www.lumeacredintei.com/stiri-generale-evenimente/sfantul-ioan-cap-taiat/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu