SFÂNTUL SERAFIM DE VYRITSA

Pe numele de pământean Basil Muraviev, acest sfânt s-a născut în casa unor țărani din provincia Yaroslav, orașul Cheremovsky, în anul 1865. Pe când avea 10 ani, murind tatăl său, a rămas să îngrijească pe mai departe de Olga, sora și de mama lui care era bolnavă. După un timp, ajutat de un vecin, a intrat vânzător la St. Petersburg, însă dorința lui ascunsă era să se călugărească. Drept pentru care, la un moment dat a plecat la mânăstirea Sf. Alexandru Nevsky, pentru a cere sfatul călugărilor de acolo.

Întors la Petersburg, a strâns bani, continuând să muncească vânzător, bani pe care îi trimitea familiei de acasă. La 24 de ani, tânărul Basil și-a întemeiat o familie așa cum fusese sfătuit de unul din călugării mânăstirii la care fusese odinioară. S-a căsătorit cu o fată, Olga, și a avut un băiat, Nicholas, și o fată, căreia i-a pus numele celei care născut-o, fată care însă a murit înainte de vreme. Din acel moment, cei doi soți au trăit în casa lor ca frate și soră. Cam pe când împlinea 30 de ani, Basil și-a împărțit toată averea sa de om înstărit, dobândită de pe urma meseriei de blănar, donând o mare parte din ea mânăstirilor de care se simțea legat sufletește. După trecerea anilor, când Nicholas a crescut, părinții lui au plecat să se călugărească. Astfel, Olga, în 1919 a intrat la mănăstirea Divyevo de lângă St. Petersburg, cu numele de Christina, pentru ca mai apoi să fie hirotonisită ca maica Serafima.

A murit în anul 1945. În ceea ce-l privește pe Basil, nu se știe unde a fost făcut călugăr, unii spun că la Athos, cert este că a slujit din 1927 ca preot duhovnic al călugărilor în lavra Sf. Alexandru Nevsky din Petersburg, unde a devenit vestit prin darul său de a vindeca oamenii și prin numeroasele viziuni pe care le-a avut cu Fecioara Maria. Când episcopul Alexei al Novgorodului s-a înfățișat înaintea lui întrebându-l dacă n-ar fi mai potrivit să plece din Rusia din pricina prigoanei bolșevice, acesta i-a cerut să rămână, prevestindu-i că va ajunge patriarh al Bisericii pe care o va conduce timp de 25 de ani. Dar asupra lăcașurilor sfinte și a slujitorilor lor s-au abătut vremuri grele, în care fețele bisericești erau exilate sau trimise în lagărele de muncă forțată. Așa s-a întâmplat și cu Sfântul Serafim, care a fost arestat de 14 ori, nerenunțând însă niciodată la credința sa și aducând alinare și puterea de a supraviețui prizonierilor din temnițele în care a fost aruncat de-a lungul vieții. În 1933 a fost eliberat din închisoare și s-a stabilit în Vyritsa, loc binecuvântat de Dumnezeu cu păduri și ape minunate. Aici a slujit la biserica Sf. Serafim, rugându-se pentru vindecarea tuturor celor care veneau la el. Dar nici aici nu a scăpat de furia comuniștilor care, auzind cât de iubit era de credincioși, au vrut să-l aresteze din nou. A fost lăsat în pace la intervenția medicului care le-a spus că Sfântul e prea bolnav ca să mai suporte detenția și că ar putea muri în închisoare. Din 1945, starea sănătății agravându-i-se, nu a mai putut sluji în biserică, în locul lui venind părintele Alexei.

Înainte de a muri, Fecioara Maria i-a apărut în vis, cerându-i să se împărtășească în fiecare zi. Simțind că i se apropie sfârșitul, Sfântul Serafim l-a trimis la Moscova pe părintele Alexei pentru a-l înștiința pe patriarh că în două săptămâni Dumnezeu îl va lua la El. Patriarhul Alexei avea să închidă ochii mai târziu, în 1970, după 25 de ani ca slujitor al Bisericii, așa cum îi proorocise preacuviosul Serafim. La 21 martie 1949, Sfântul Serafim se stinge din viață și va fi înmormântat în cimitirul de lângă biserica unde a slujit. În august 2000 a fost canonizat de Biserica Rusă.