ÎNGERII ÎN ROMÂNIA

IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE - Egumen al Schitului Pocrov-Neamt

(1821-1903)

Cuviosul ieroschimonah Vasian a fost, timp de 52 de ani, un mare egumen si duhovnic al Schitului Pocrov. S-a nascut in satul Filioara-Neamt, in anul 1821, din parinti saraci si credinciosi. Cunoscand manastirile dimprejur, de mic crestea in inima lui dragostea de Hristos.

In anul 1840 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Neamt. Dupa doi ani este tuns in schima monahala cu numele de Vasian, iar din anul 1843 devine ucenic al marelui staret Neonil, impreuna cu monahii Neofit Eliade si Teofan Cristea. Murind staretul in toamna anului 1853, parintele Vasian a fost hirotonit preot si numit egumen la Schitul Pocrov. In aceasta renumita sihastrie s-a nevoit ieromonahul Vasian, ca egumen, duhovnic, preot slujitor si sfetnic pentru toti, timp de 50 de ani.

Dupa ce reinnoi biserica si chiliile, aduna in jurul sau o obste de peste 20 de monahi si schimonahi, din cei mai iubitori de liniste si nevointa. Impreuna cu ucenicii sai, egumenul Vasian s-a straduit sa implineasca intru totul asezamantul episcopului de Roman, Pahomie, lasat cu testament ctitoriei sale, adica pazirea cu sfintenie a slujbelor bisericesti, petrecerea calugarilor in desavarsita viata de obste, mancarea de post cinci zile pe saptamana, iar sambata si Duminica dezlegare la branza si lapte.

Pentru nevoile schitului, parintele Vasian a plantat livada de meri, a sapat iaz pentru peste si a format o vestita prisaca cu 200 de stupi. Iar pentru primirea inchinatorilor a facut arhondaric nou, unde adapostea si ospata gratuit pe toti cei care ajungeau la schit. Aceeasi grija avea parintele Vasian si pentru cei cativa pustnici care se nevoiau in padurile din jurul Pocrovului, dandu-le hrana si cele de trebuinta.

Viata duhovniceasca de rugaciune si de liniste din aceasta sihastrie, ca si blandetea si bunatatea staretului Vasian, s-au facut repede cunoscute peste tot. Calugari si stareti din manastiri, episcopi si sihastri, preoti si credinciosi, tarani si oraseni, oameni simpli si invatati gaseau in parintele Vasian de la Pocrov un adevarat slujitor al lui Hristos, un sfetnic intelept si un iscusit parinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua si noaptea, inaintea Domnului si a oamenilor, rugandu-se pentru toti, sfatuind, spovedind si hranindu-i cu mainile sale.

In primavara anului 1903, Cuviosul Vasian s-a facut schimonah, iar catre toamna s-a dus la Hristos, pentru a lua plata ostenelilor sale.