DE CE ESTE IMPORTANTĂ PARTICIPAREA LA SFÂNTA LITURGHIE?

Deoarece în cadrul ortodoxiei, rugăciunea este comunicarea noastră personală cu Dumnezeu și cu sfinții Lui, care poate fi făcută în orice loc și timp, vom încerca să subliniem aici importanța ei, atunci când este făcută în Biserică, mai ales în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. De ce numim astfel Liturghia? Pentru că, în această slujbă foarte importantă se săvârșește Sfânta Taină a Euharistiei, împărtășirea în chip nevăzut a credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Rugăciunile creștinului din timpul Sfintei Liturghii sunt într-adevăr mult mai puternice și mai plăcute lui Dumnezeu. Participarea laolaltă cu ceilalți credincioși, în fața Soborului de Sfinți și îngeri, conduce la o comuniune mai strânsă cu Creatorul nostru și al întregii lumi. Iar comuniunea deplină a omului cu Dumnezeu este Sfânta Împărtășanie, care se face numai în cadrul Sfintei Liturghii și desigur după mărturisirea păcatelor prin Sfânta Spovedanie. Nu în ultimul rând, prezența creștinului la Sfânta Liturghie reprezintă un act de cinstire a sărbătorii și a lui Dumnezeu. Pentru creștinii mai evlavioși, este chiar o datorie creștină.

Este greșit a crede cineva că, credința este doar în suflet și nu este necesară participarea creștinului la sfintele slujbe ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie din zilele de duminică și de sărbători. Credința trebuie realmente trăită. Și diavolul crede, crede în existența lui Dumnezeu, dar nu face voia Lui, ci dimpotrivă luptă până și astăzi împotriva Lui și a omului, care este cununa creației Sale. Creștinii sunt însă cei care se străduiesc să facă voia lui Dumnezeu și nu voia lor proprie (după cum rostim în rugăciunea Tatăl nostru), participând la Sfintele Taine și rânduieli ale Bisericii, cea ,,Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, după cum rostesc în Crez de fiecare dată.

Credința fără fapte este moartă, ne spune chiar Apostolul Neamurilor, Sf. Pavel. Iar participarea însăși a creștinului, jertfa aceasta pe care o face el venind la Sfânta Biserică și dăruind lui Dumnezeu doar două ore sau mai mult dintr-o săptămână întreagă, este o faptă minunată, o conlucrare cu El. Mirenii și clericii sunt trupul Bisericii, al cărei cap este Hristos. Drept răsplată, creștinul își reînnoiește cu această ocazie harul primit la Sfântul Botez iar acest har de la Dumnezeu îl ajută foarte mult în toate încercările vieții sale.

Este de asemenea greșită părerea că putem urmări această slujbă la televizor. Harul de care pomeneam mai sus se coboară în chip nevăzut asupra creștinilor din Sfânta Biserică, încununându-i, nu asupra celor care stau foarte comod în fața micului ecran. Chiar și atunci, când se ivește o împrejurare mai deosebită sau o boală, nu este bine deloc să stăm la televizor, ci să înălțăm rugăciuni fierbinți către bunul Dumnezeu. Televizorul nu are nicio legătură cu cele sfinte, ba am putea spune că el a devenit Evanghelia pentru tot mai mulți oameni. Ei se lasă seduși și cred mai ușor în ceea ce văd pe micul ecran, amăgiți de o realitate virtuală care este practic alta diferită de realitatea însăși.

Părintele Nicolae Tănase ne spunea că Evanghelia este pentru cei care vin la Biserică, iar nu pentru cei care nu vin și slujesc de fapt diavolului, fără să-și dea seama și pe care îl consideră dumnezeul lor. Există multe locuri în lumea ortodoxă, mai cu seamă în multe chilii, schituri și mănăstiri, unde lucrul nu începe fără rugăciunile din Biserică și binecuvântarea primită de la preot. În multe localități, cum ar fi în zona Maramureșului, pentru acest lucru îndeosebi, pentru participarea regulată la Sfânta Biserică, Dumnezeu a binecuvântat multe dintre familii, dăruind acestora mult mai mulți copii (ajungând în unele dintre ele până la 21-22 de copii!). Să luăm aminte și noi. Doamne ajută. Amin!

POVESTEA NUMELOR - MARTA

MARTA

Deodata cu Cuv. Simeon Stalpnicul e cinstita si Cuv. Marta, maica sa. Numele Marta e de origine biblica (in Noul Testament il poarta una dintre cele doua surori ale lui Lazar) si sta in legatura cu substantivul arameean marta, „doamna“, „stapana“. La noi, sub influenta slava, sunt atestate si formele Martfa si Marfa. Uneori, sub influenta apuseana, este grafiat Martha. Numele ar fi putut patrunde si pe filiera latina („latinul Marta, un cognomen din epoca republicana“) si atunci ar putea fi in legatura cu Martin si cu derivatele acestuia (Martina, Martian, Martinian etc.), explicate de obicei, ca si numele lunii martie, prin teonimul pagan Mars, Martis (zeul razboiului, la romani).- (https://www.facebook.com/groups/835210059835110/)

NU TOȚI SE VOR SALVA ÎN MĂNĂSTIRE ȘI NU TOȚI DIN LUME SE VOR PIERDE

Calea ta este să trăieşti în lume şi să creşti copii. Nu toţi se vor salva în mănăstire şi nu toţi vor muri din lume. Să trăieşti cinstit şi cu frica lui Dumnezeu, să te rogi la Maica Domnului şi te va ajuta să te mântuieşti.

O altă fată a venit la Părintele să ia binecuvântare să intre în mănăstire, iar Părintele i-a spus:

– Nu. Calea ta este să trăieşti în lume şi să creşti copii. Nu toţi se vor salva în mănăstire şi nu toţi vor muri din lume. Să trăieşti cinstit şi cu frica lui Dumnezeu, să te rogi la Maica Domnului şi te va ajuta să te mântuieşti.

Toate s-au îndeplinit întocmai. Ea s-a căsătorit şi a avut un soţ bun, dar a rămas văduvă de tânără. De atunci ea neîncetat se roagă la bunul Dumnezeu şi la Maica Domnului să o învrednicească să trăiască binecuvântat, în curăţenie şi pace.

(Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Viaţa, învăţăturile şi minunile făcute de Dumnezeu prin acest mare Părinte, Editura Credinţa strămoşească, 2003, p. 36)

POVESTEA NUMELOR- MARIA

este un nume pentru care s-au avansat peste 60 de solutii etimologice, dintre care 3 sunt dominante. In aramaica, Maryam inseamna „doamna”, „stapana”. Dupa Fericitul Ieronim (traducatorul Vulgatei), care-l explica prin limba ebraica, numele s-ar compune din mar („picatura”) + yam („mare”), deci „picatura [de apa] de mare”, in lat. stilla maris (de unde si stella maris - „steaua marii” - de mai tarziu, celebra denumire a Fecioarei in imnologia apuseana). Dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi si de straveche origine egipteana, tragandu-se din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic - am, deci „cea draga”, „cea iubita”.

ICOANE ORTODOXE - ICOANA MAICII DOMNULUI ”ÎNDRUMĂTOAREA”-SINAI

Icoana Maicii Domnului "Indrumatoarea" a fost zugravita in veacul al XIII-lea și se afla in faimosul muzeu din Manastirea Sfanta Ecaterina, Sinai, Egipt. Asezata la poalele Muntelui Sinai, pe care odinioara Moise a primit Tablele Legii, Manastirea Sfanta Ecaterina este, de aproape un mileniu si jumatate, unul din cele mai celebre centre de pelerinaj ale Ortodoxiei si o cetate a spiritualitatii patristice si filocalice.

In anul 337, Sfanta Imparateasa Elena a construit un sanctuar in jurul locului in care, dupa traditie, s-a aflat rugul ce ardea si nu se mistuia, unde Dumnezeu a vorbit prima oara cu Dreptul Moise. Paraclisul a atras mii de pelerini si eremiti, ce isi cautau siguranta si mantuirea in pustiul Sinai, in timpul persecutiilor impotriva crestinilor.

In secolul al VI-lea, atacurile permanente ale triburilor nomade vecine l-au facut pe imparatul bizantin Iustinian cel Mare sa transforme sanctuarul intr-o adevarata manastire fortificata.

Prestanta manastirii a facut ca pana si profetul Mahomed, califii arabi, sultanii turci sau chiar cuceritorul Napoleon sa o ia sub protectia lor, aparand-o de eventualii pradatori. Astfel, ea nu a fost cucerita, jefuita sau distrusa niciodata in lunga ei istorie, pastrandu-si de-alungul veacurilor imaginea de loc sfant biblic, unde intelesul simbolic al evenimentelor din Vechiul Testament este descoperit si interpretat potrivit invataturii Domnului nostru Iisus Hristos.

Manastirea Sfanta Ecaterina detine una dintre cele mai celebre si mai importante biblioteci ale lumii, cu peste 3.000 de manuscrise in limbile greaca, araba, siriaca, georgiana, armeana, slavona si latina. In muzeul manastirii sunt asezate, cu mare grija si in conditii specifice, un unmar insemnat de opere de arta si documente istorice, la care se adauga colectiile de icoane unice, candele din argint, mozaicuri si miniaturi, multe datand din secoleleV-VI.

Icoana Maicii Domnului - Sinai - Indrumatoarea

"Imparateasa mea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu ajutatoarea saracilor si primitoarea strainilor, bucuria celor intristati si acoperamantul celor necajiti, vezi nevoia mea si necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii, dezleaga-l precum vrei, ca n-am ajutor afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin!"

POVESTEA NUMELUI - IOAN

Cei mai ilustri purtatori ai acestui nume au fost Sf. Ioan Botezatorul si Sf. Ap. si Ev. Ioan (pomenit chiar in mai, pe data de 8). Traditia romaneasca il numara, intre altii, pe Sf. Mc. Ioan Valahul (12 mai). Aproape 3 milioane de romani si romance poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica de la noi. Numele e de provenienta evreiasca: Yehohanan, „Yahve [Dumnezeu] a avut mila”.

MĂNĂSTIREA NU ESTE O FUGĂ DE RESPONSABILITĂȚILE VIEȚII, CI O CHEMARE DUMNEZEIASCĂ

Mănăstirea nu este aşa cum îţi închipui tu: „mănăstire liniştită, rugăciune, împlinire senină a ascultărilor”. Aceasta este o viaţă maşinală. Nici nu-ţi închipui tu prin ce războaie şi ce ispite au de trecut cei ce au păşit în această arenă a vieţii duhovniceşti!

Acea greşită concepţie despre mănăstirile de femei, pe care o împărtăşeai şi tu, este o cugetare lumească. Oamenii nu înţeleg că trebuie să existe o chemare dumnezeiască la această viaţă, chemare fără de care omul nu poate părăsi prin propriile puteri lumea cu plăcerile ei atrăgătoare şi amăgitoare, chiar dacă acestea sunt amestecate adeseori cu necazuri şi cu dureri.

Intrând în mănăstire, avem o singură năzuinţă – mântuirea sufletului, însă ne trebuie felurite încercări, ispite şi necazuri, ca prin acestea să putem cunoaşte bolile sufleteşti, neputinţele şi feluritele patimi care se ascund în noi, şi prin necazuri şi ispite să căpătăm vindecarea sufletului, iar nu aşa cum îţi închipui tu: „mănăstire liniştită, rugăciune, împlinire senină a ascultărilor”. Aceasta este o viaţă maşinală. Nici nu-ţi închipui tu prin ce războaie şi ce ispite au de trecut cei ce au păşit în această arenă a vieţii duhovniceşti! Dacă vei citi cu luare-aminte primele trei trepte din cartea Scara, a Sfântului loan Scărarul, vei înţelege teoretic, dar de aici până la experienţă mai e mult. Oricum, această viaţă nu este pentru tine: străbate calea pe care te-a aşezat Domnul; fii creştină smerită, soţie iubitoare şi mamă grijulie: aceasta este îndatorirea ta. Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dăruiască ajutor atât în aceste treburi ale tale, cât şi în toate celelalte – însă nici cei ce vieţuiesc în lume nu pot scăpa de anumite ispite, care le trebuie ca să-şi cunoască neputinţele şi să se smerească. Străbătând calea virtuţii, nu poţi scăpa de necazuri.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 46)
sursa:doxologia